In anul 2009 s-a inceput studiul pentru realizarea unui antioxidant care sa poata fi utilizat fara restrictie cantitativa si fara efecte adverse, prin creearea de substante reziduale in organism.
Pentru o mai buna intelegere a fost ales ca exemplu betacarotenul care prin ruperea dublei legaturi devine antioxidant, insa creeaza retinol. O doza mare de betacaroten va face o supradozare de retinol. iar efectul antioxidant al betacarotenului va fi anhilat de efectul supradozarii de retinol.
Toti antioxidantii cunoscuti pana la aceasta ora au limitare de dozaj, deoarece cantitatea exprimata in grame/mol este foarte mare, raportata la numarul de legaturi care sunt pretabile sa lege radicalii liberi.
Singura structura cu greutate molara mica, pretabila a fi utilizata ca antioxidant este apa (18 grame/mol) comparativ cu alti antioxidanti.
Structura H-OH ii confera apei structura de acid si baza in acelasi timp. Fiind o structura pretabila pentru realizarea unui produs cu efect antioxidant au fost luate in calcul celelelate elemente chimice care sunt proprii membranelor celulare. Cele care au prezentat interes au fost cele responsabile de polarizare-repolarizare, deoarece aici este de fapt cheia intrarii in celula, a substantelor care pot sa produca mutatii la nivel de ADN.
Perechile Calciu-Magneziu si Potasiu-Sodiu au efect atat antagonic cat si complementar, in functie de mecanismul in care functioneaza.
Pentru realizarea jonctiunii biologice era nevoie de inca un element esential si acesta este Sulful.
Elementele acestea pot sa fie in aport suficient in organism, insa daca sistemul enzimatic nu functioneaza bine, nu pot fi facute reactiile optime.
Majoritatea persoanelor care aud de enzime se gandesc la enzimele digestive, insa organismul uman este foarte complex si atunci elementul chimic care realizeaza reglarea a peste 400 de enzime este Zincul.
Anhidraza carbonica este o enzima care are in compozitie Zinc si realizeaza schimbul dioxid de carbon – oxigen, contribuind la optimizarea producerii de energie la nivel celular.
Cele mai grele calcule au fost pentru stabilirea dozelor astfel incat apa alcalina cu zinc si argint sa fie antioxidantul cel mai puternic, pentru toate tipurile de specii reactive de oxigen si in acelasi timp sa nu produca alcalinizarea organismului.
Prin reducerea numarului de radicali liberi, regalrea permeabilitatii membranelor celulare, reglarea enzimelor dependente de zinc, s-a obtinut o cresterea a oxigenarii la nivel celular si in acest fel oxigenul a fost utilizat fara sa mai fie create, in exces, specii reactive de oxigen.
In brevetul de inventie este trecuta doar partea de compozitie, insa mai exista partea de realizare a stucturarii moleculare astfel incat clusterele de apa si minerale sa fie niste clustere mici, care se activeaza doar in conditiile in care gasesc un exces de radicali liberi, fara sa impiedice reactiile oxidative normale din organismul uman.
In data de 03 Noiembrie 2019 a fost tinuta conferinta de presa ”Proiectul HidrA-Z”
Fii primul care evalueaza proiectul.